15 ianuarie 2009

Bianca, cls. a VII-a A ("Numai poetul ...")

Bate vântul prin plete negre de abanos. Pe cer se întrezare, printre crengi, luna, dar luceafărul e clar deasupra. Amintiri... „-Ce-ţi pasă ţie, chip de lut?” ... suntem doar nişte oale fără conţinut ...
Imaginea lui rămâne eternă... un tânăr frumos, rezemat de un tei înmiresmat, visând.
Întreaga lui fiinţă e o Poezie, dar oare zbuciumul sufletului său nu întrerupe -uneori- versul la mijloc?
Un oftat, cântec sub formă de şoapte, vântul, florile parfumate din tei... părul Ei -umbra trecutului rătăcită-n prezent.(Heliana, a X-a F)