28 September, 2017

Stanford Summer Institutes

           Vara anului 2017 a adus experiențe inedite și interesante la Stanford pentru Miruna Petcan și Anca Zugravu, eleve în clasa a XII-a C, profil matematica-informatică, intensiv informatică.
          Cu amabilitate, Miruna și Anca au fost încântate să ne împărtășească experiența americană.

Investigations in Bioscience and Biotechnology - 3D Biprinting
Miruna Petcan
"Stanford, Stanford din California?" Da, chiar el! Surprinzător sau nu, Universitatea Stanford nu este faimoasă doar pentru cursurile universitare pe care le oferă, ci și pentru taberele de vară dedicate liceenilor. Dacă la noi în țară ideea de "summer school"  abia acum începe să prindă contur - aici salut cu bucurie Junior Summer University Cluj-Napoca și West Summer University Timișoara - în SUA este ceva foarte normal ca un copil de 14-18 ani să participle în astfel de activități pe timpul verii. În rândurile ce urmează o să detaliez experiența mea de 3 săptămâni la Stanford, cum am simțit pentru prima dată pământul american și cum am interactionat cu oamenii de acolo.
Ce este Stanford Summer Institutes?
Stanford Pre-Collegiate Summer Institutes sau SSI este un curs intensiv de 3 saptamani, mai exact 14 zile de curs, prezentări și laboratoare, în care tineri din toate colțurile lumii vin pentru a învăța, a cunoaște noi culturi și pentru a-și face prieteni noi. Cursurile sunt dintre cele mai diverse, de la astrobiologie, inteligență artificială și matematică până la literatură, politică și economie. Este aproape imposibil să nu găsești ceva interesant. Link-ul taberei:
https://summerinstitutes.stanford.edu/
Cum am ajuns acolo?
Procesul de aplicare este unul destul de complex și necesită mult timp și răbdare, atât din partea ta, ca aplicant, cât și din partea parinților tăi. Când vine vorba de documente, o să ai nevoie de foaia matricolă, extrase de cont bancar și adeverința de venit de la ANAF, ultimele 2 fiind necesare pentru a primi bursa (Eu am primit bursă integrală, de 6500 de dolari, dar a trebuit să îmi plătesc avionul deoarece acesta nu era inclus in bursă. În general se primesc burse aproape integrale, deci acest aspect nu ar fi o problemă). Pe lângă acestea, vei avea nevoie de una sau două  scrisori de recomandare, depinzând de domeniul pe care ți l-ai ales. Trebuie să scrii un număr N de eseuri pe diverse teme, cum ar fi: de ce vrei cursul respectiv?, cum ești tu ca persoană? sau ce îți place să faci în timpul liber? Ca să vă împărtășesc din experiența mea în procesul de aplicare, nu am citit prea bine și am legalizat toate hârtiile, lucru ce a costat destul de mult. Deci fiți atenți la tot ce scrie la indicații!
Cum este organizată tabăra?
În campusul universității, care este cel mai mare din Statele Unite, există un loc special pentru taberele de vară. Acest loc este împărțit în residential houses - niște cabane destul de mari din lemn cu o capacitate de 50-60 de persoane. Aceste căsuțe sunt grupate câte 4 în ceea ce se numesc clusters, fiecare având un nume. Numele cluster-ului meu a fost Lake Cluster și a casei în care am stat, Jerry (o să vă spun mai târziu de unde vine numele). În fiecare casă există mai multe cursuri - casa mea, de exemplu, găzduia doar elevii de la Investigations in Bioscience and Biotechnology, având 3 subcursuri - 3D Bioprinting, Virology and Neuroscience. În total am fost 44 de copii și 6 TA - teaching assistant/asistent universitar. Fiecare subcurs avea alocat 2 TA care răspundeau la întrebările studenților în timpul perioadei de studiu și aveau grijă de noi în celelalte momente. De obicei erau tineri de 20-23 de ani care erau la facultate sau tocmai terminaseră.
În general cursul era de la 9.00 la 11.30 - dacă aveai zile de laborator putea să se termine și la 12.30, după aceea urma prânzul și 3 ore Study Session-ul unde trebuia să îți face tema care consta, de obicei, în întocmirea unei prezentări a unui aricol științific pe o temă a cursului. De la 16.00 până la 17.30 aveai de făcut o activitate pe care ți-ai ales-o cu o săptămână înainte, iar după aceea era timp liber până la House Meeting, care era de obicei la 9 în timpul săptămânii și 10 vinerea și sâmbăta. În timpul liber puteai să faci orice atâta timp cât rămâneai în Driving loop - campusul principal e atât de mare încât are propriul lui sistem de autobuze care îl înconjoară. În timpul House Meeting-urilor de obicei se discutau evenimentele pentru ziua următoare.
În weekend, am avut excursii - una în San Francisco la Muzeul de Artă Modernă și la portul celebru care se află lângă fosta închisoare Alcatraz și alta la Capitol Beach.   
Ce am studiat?
Cursul meu s-a numit Investigation in Bioscience and Biotechnology, eu fiind în subcursul de Printare 3D de Organe. În principiu, am învățat care sunt pașii pe care trebuie să îi urmezi ca să poți să ai un organ viabil. Pe scurt, ai nevoie de un printer 3D care să poată printa materie vie, celule stem, o imagine dintr-un CT - computer tomograf - și foarte, foarte, foarte multă răbdare. Această ramură a biotechnologiei este atât de nouă, încât nu sunt echipamente foarte performante. Aici vreau să subliniez faptul că există o grămadă de start-up-uri - pe tot ce înseamnă știință și inginerie - care încearcă să între pe piață deoarece este o piață nouă și nedezvoltată. Când zic toate aceste domenii nu glumesc:
  • ·   Biologie - celulele stem necesită condiții speciale de stocare; în plus sunt foarte greu de extras dintr-un corp adult
  • ·   Chimie - gelul cu care se printează trebuie să aibă o anumită proprietate - să fie lichid în seringă și să se solidifice instant atunci când iese din ac. Momentan toate lucrurile printate au nevoie de raze UV pentru a se solidifica, raze care sunt radioactive și sunt interzise pentru corpul uman
  • ·    Inginerie - robotul care efectuează printarea este foarte lent - o dată a trebuit să îl calibrăm pentru 2 ore, cursul ținând 2 ore și 30 de minute. Mai mult decât atât, rezoluția nu este foarte înaltă, acest lucru creând dificultăți când se vrea a printa ceva foarte fin, cum ar fi peretele unei alveole pulmonare
  • ·   Matematică și informatică - soft-urile folosite au destul de multe bug-uri și se blocheaază des. Sunt diferiți algoritmi de umplere și finisare a obiectului ce se dorește a fi printat care necesită și multă matematică

Dacă ați vrea să vă deschideți o firmă, nu uitați că printarea 3D de organe este un domeniu care așteaptă să fie dezvoltat.
Cum m-am simțit acolo?
Primul lucru pe care îl observi la americani este politețea. Sunt foarte politicoși și mereu cu zâmbetul pe buze, gata în orice moment să te ajute. Nu prea ai cum să nu te simți extraordinar înconjurat de oameni care nu concurează cu tine, ci vor să colaboreze. Nu se fac glume care ar putea jigni in vreun fel pe cineva, ei fiind foarte toleranți și având o grămadă de reguli, uneori cam prea multe. Consecințele nerespectării regulilor sunt imediate și asumate. Punctualitatea este o trăsătură esențială și sunt pe principiul - "Dacă trebuie să vii la fix și tu ai venit la fără 5, atunci ai venit la timp. Dacă ai venit la fix, ai întârziat".
Limba a fost o problemă în prima săptămână deoarece nu eram obișnuită să vorbesc limba engleza 24/7, dar în timp te adaptezi și devine ok. Au fost și momente când nu am înțeles și i-am rugat să repete și nimeni nu s-a supărat.
În legătură cu mâncarea, ea se servea la cantină pe baza unui card. Se mănâncă foarte multe salate acolo și, din câte am înțeles, e un lucru specific in toată California. Este numai carne de pui, dar, sinceră să fiu, nu am simțit nevoia de carne pe parcursul celor 3 săptămâni. Plus, existau alte localuri în campus unde te puteai duce să mânânci dacă vroiai.
 Concluzii?
America NU m-a impresionat în lucrurile în măsura în care mă așteptam. Într-adevăr, resursa materială și umană este semnificativă, dar oamenii sunt la fel - și ei au probleme cu școala, unii profesori, testele și SAT-urile. Am fost surprinsă în schimb de atenția acordă fiecărei persoane, fiecare individ trebuie să se simtă inclus în comunitate. Probabil acesta a fost lucrul care m-a făcut să uit de dorul de casă.
Tabăra aceasta mi-a deschis foarte mult orizontul și este, cu siguranță, o experiență care merită. Poți să îți trăiești visul American la Stanford!
Și așa cum v-am promis o să vă dezvălui semnificația numelui casei mele. Jerry vine de la înghețata Ben and Jerry's pe care o mâncam în loc de tort când sărbătoaream o zi de naștere.

Dacă vrei să afli mai multe despre tabără, nu ezita să mă contactezi pe adresa mirupet99@yahoo.com




Un început de vis american
 Anca Zugravu
Încet, încet reușesc să descifrez ceea ce tot repeta vocea pe care tocmai începusem să o aud. Deschid ochii și, încă puțin amețită, realizez unde sunt. “Ne pregătim de aterizare”, era mesajul pilotului. Ridic parasolarul atașat geamului avionului și uitându-mă în jos văd pentru prima dată așa-numitul tărâm al tuturor posibilităților. La acea primă privire părea ca toate celelalte, însă nu era, iar eu aveam în scurt timp să aflu ce înseamnă cu adevărat America.    
 Probabil vă întrebați cum am ajuns eu aici și vă construiți în cap tot felul de scenarii, poate că acum aveți în minte imaginea elevului perfect, acel eminent care a reușit să ajungă acolo unde nu mulți reușesc. Sper să nu vă dezamăgesc, însă, cine sunt eu este departe de acea persoană menționată anterior. Totul a început în decembrie 2016, când știind de existența unor școli de vară organizate de universități faimoase din întreagă lume, am hotărât, așa cum face toată lumea, ‘sa dau un search pe google’ pentru a indentifică aceste școli de vară. Primul cuvânt pe care l-am scris în bara de căutare a fost ‘Stanford’, fiind universitatea mea de vis, urmat de ‘Summer Schools’. Am accesat primul link din lunga listă, acesta oferind informații despre ‘Stanford Pre-Collegiate Summer Institutes’ și din primul moment în care am citit descrierea am știut că asta e ce vreau să fac cu vara mea. Această descriere sună cam așa: “Institutele de vară oferă elevilor posibilitatea de a-și îmbogăti și accelera activitățile academice și de a se întâlni cu alți elevi care împărtășesc interesele și abilitățile lor. Domenile de activitate includ arta și umanul, afaceri, informatică, inginerie, studii juridice, matematică, științe sociale, fizică, biologie și scriere. Instructorii sunt asistați de îndrumători studenți și absolvenți care au experientă în domeniile cursului. Acești mentori servesc un rol dublu al consilierului rezidențial și al asistentului didactic, astfel încât aspectele academice și sociale ale programului să fie strâns integrate.”
Prima reacție după ce am citit a fost să o sun pe mama să îi zic că vreau să merg la Stanford, în, minunatul stat, California. Știa ea de mult că eu visam să ajung cândva pe acolo, însă nu cred că m-a luat vreodată în serios. Dar, cu încurajarea ei, am căutat mai multe informații. Aveam trei termene limită de a trimite dosarul de aplicare. Până să mă hotărăsc eu că vreau să încerc am pierdut primul termen limită de aplicare, însă, din fericire, l-am prins pe cel de-al doilea. Am completat o listă cu alegerile mele de curs. Prima a fost de ‘Relații Internaționale și Economie Globală’ urmată de altele tot din domeniul uman. Dosarul de aplicare este complex, conținând foaia matricolă, eseuri, răspunsuri la scurte întrebări și multe altele. Am ajuns la secțiunea cu eseuri, aici aflând că trebuie să scriu aproximativ 7 eseuri și 5 poezii, acoperind diferite teme. Am scris fără oprire timp de o săptămână. Următoarea secțiune era cea a scrisorilor de recomandare, minim una, maxim 4, eu am avut trei, două de la profesorii mei și una suplimentară de la cineva din afara școlii. În acel formular erau și aproximativ zece întrebări la care trebuia să răspunzi, întrebări ce îți vizează viață, din punct de vedere academic și non-academic. Trecând de aceste etape am ajuns la cel mai greu moment, taxa de participare. Aceasta este de $6500, fără biletele de avion, ceea ce părinții mei nu și-ar putea permite. Stanford oferea ceva burse și am avut norocul să aflu că am fost printre cei care a primit un ajutor financiar ce acoperea absolut tot costul. În acel moment mi-am sunat părinții și aproape am leșinat de bucurie. 
A venit 25 iunie și m-am găsit în aeroport, pe cale să plec spre Statele Unite, totul părând încă ireal. Și acum revenim la primele momente din acest text. “Aterizarea a fost făcută cu succes", a fost următorul mesaj al pilotului. Am mers spre controlul vizelor și atunci am observat prietenia cu care sunt primiți străinii în acest loc. Așteptările mi-au fost depășite cu primul zâmbet oferit de către doamna de la ghișeu. 
 După ieșirea din aeroport am fost duși cu un autobuz până în campus la Stanford, campus mai mare decât orașul nostru. Totul era perfect, palmieri și spații verzi peste tot, clădiri de meditație, centre de știință și educație dusă la un alt nivel. Am fost cazată într-o casă, Narnia, cu alți 42 de elevi, 20 de la cursul meu de Relații Internaționale și ceilalți de la drept. Fiecare, pe rând, îmi vorbea și cu fiecare cuvânt spus mă impresiona și mai tare. Erau participanți la olimpiada mondială de științe, lucrau cu refugiați și făceau voluntariat din plin, unii având proprile lor afaceri. Mi s-a arătat drumul către camera mea unde am cunoscut-o pe Hellen, o americancă având origini în China, care urma să îmi fie colegă de cameră pentru următoarele trei săptămâni. Participa la același curs ca și mine, deci fiecare moment a fost petrecut alături de ea. Am aflat atâtea lucruri desprea ea și viața în America, despre cum e să mergi la școală acolo și cum e să spui cu mândrie că ești american. 
O zi normală din aceste săptămâni era așa: Ne trezeam pe la 6:30, cine voia mergea să alerge în jurul lacului, apoi pe la 8 aveam micul dejun. La 9 începea cursul, unde am avut cea mai mai surpriză când am descoperit că profesoară mea era româncă. În ce consta cursul? Discutăm despre diferite probleme economice ale lumii, din istorie și până în prezent, și cum se leagă acestea de relațiile internaționale. Cele două ore și jumătate de curs treceau că prin minune, mă pierdeam în nenumăratele întrebări ce erau aruncate din fiecare colț al camerei, și ajungeam să îmi pun și eu la rândul meu întrebări la care nu mă gândisem niciodată. La 11:45 eram la prânz, la cantina din zonă noastră, aici găsind orice de mâncare, de la zeci de tipuri de legume la altele zeci de fructe. Contrar a ceea ce se crede ei mănâncă foarte sănătos. După prânz aveam sesiunea de studiu în care lucram după cartea pe care o primisem și aveam posibilitatea să punem întrebări dacă nu înțelegeam ceva. Această sesiune ținea două ore și jumătate, la fel ca și cursul, fiind urmată de perioada de activități la care participau și elevi ce stăteau în celelalte case din regiunea noastră. Eu am participat cel mai mult la activități sportive, jucând ultimate frisbee, fotbal, vâjhaț și multe altele, dar gama din care puteai alege includea și activități pentru cei mai puțin sportivi. Apoi, de la 17:30 aveam cina și după ne strângeam la volei de plajă pe terenul din spatele casei noastre, stând acolo până se însera.  
Ce a însemnat Stanford din punct de vedere emoțional? Am ajuns să am o doua familie, formată din prieteni cu care vorbesc în fiecare zi. Am ajuns să numesc casa în care stăteam, acasă. Am fost uimită de nivelul la care au reușit să ducă educația, și de relația dintre profesori și elevi, fiind caracterizată de discuții libere și respect reciproc. M-am îndrăgostit de peisajele de acolo, de plajele lor minunate și de palmierii ce parcă se ridicau până la cer. Am avut norocul să petrec 4 iulie alături de ei, mâncând înghețată, dansând și uitându-ne la focul de artificii.
             Însă, așa cum fiecare început are și un sfârșit, momentul de final a fost trist pentru noi. Cu lacrimi în ochi ne plângeam că trebuie să mergem acasă, oriunde ar fi fost acel ‘acasă’. Acum tot ce îmi doresc e să mă merg la studii acolo, să revăd toate aceste lucruri, să îi pot îmbrățișa pe toți acei oameni care m-au impresionat mai mult decât a făcut-o oricine în viața mea. Țin o fotografie cu ei pe birou și mă gândesc la momentul când o să ne vedem pentru a ne povesti tot ceea ce s-a mai întâmplat în viețile noastre. 
Cu puțin efort, am avut curajul să încerc și am și reușit, ceea ce sper ca o să faceți și voi, cei care ați avut răbdare să mă ascultați până la final.  

Links to this post:

Create a Link

<< Home